CRĂCIUNUL

Cântarea colindelor este o parte foarte importantă din festivităţiile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulţi colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale oraşelor şi satelor, ţinând în mână o stea făcută din carton şi hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. Tradiţia cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând colinde şi recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol şi decorată cu clopoţei şi panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei şi întreaga creaţie este ataşată de o coadă de mătură sau de un băţ puternic.

DE CRĂCIUN LA UZDIN

 Şirul lung al sfintelor sărbători şi datini româneşti prilejuite de bucuria nemărginită a ţăranului român faţă de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează, la Uzdin încep în ziua de 23 decembrie când, în orele amurgului şi ale serii, satul întreg vuieşte în colindul copiilor „În Pinţărăi”. Acest colind specific vetrei Uzdinului este cântat de copii care merg de la casă în grupuri mai mici sau mai mari şi urează tuturor celor ai casei belşug în toate şi sărbători fericite primind daruri de Crăciun; cârnaţi, slanină, mere, nuci, poame uscate, bani... În ajunul Naşterii Domnului, în această sfântă şi de toţi aşteptată seară, uzdinenii îşi petrec seara în sânul familiilor, la cină se înfruptă cu fel de fel de plăceri culinare şi mai ales carne de porc şi cârnaţi căci se încheie postul Crăciunului. Seara la anumite case se adună vecinii şi joacă cărţi, beau vin...iar corul umblă prin sat şi căntă pe la ferestre minunatele colinde româneşti, fără asemănare la alte popoare.