Toracul va avea pădure

Urmează să fie plantaţi sute şi sute de stejari

Localitatea de pe malul Begai, în timpurile imemorabile şi chiar prin ani 70 -80 a avut o vegetaţie înaltă respectabilă. Aşa zisul „Drumu mare” care defacto desparte otarul toracului în două părţi, o cale rutieră foarte însemnată care duce la Timişoara şi pe care a trecut împăratul Austro-Ungariei, avea pe o parte şi pe cealălată la marginea holdelor plantaţi duzi seculari. Târcuirea acestui mister, constă în însă faptul că prin anii de după ce-a de a doua conflagaţie mondială, în domeniu economic a început creşterea industrială a viermului de mătasă. Hrana lor de bază erau doar frunzele de dud pe care le rodeau şi astfel produceau vestită matase.

Este demn de menţionat că şi la marginile satului, în apropierea izlazurilor cu păşune, în mai multe rânduri au fost plantate adevărate păduri mai mici de dud. La fel, o pădurice de băgrin verde s-a găsit pe drumul aşa numit al bisericii şi aceasta servea pentru a ţine răcoare la sute şi sute de porci care din primăvară până în toamnă erau scoşi pe aceste livezi amintite. Bineînteles, la aceea vreme erau şi foarte multe fântâni, unde se adăpau mai toate animalele domestice, atât porcii amintiţi cât şi vitele, oile şi nu în ultimu rând caii care erau folosiţi mai în permanenţă la toate muncile agricole.

Zilele trecute în perimetrul aşa ziselor „gropi” de unde cândva se scotea pământ pentru casele păoreşti din zid bătut, respectiv pentru ţiglă nearsă, care se găseşte în imediata apropiere a cimitirului din Toracul Mare, terenul foarte vast găsit aici a fost arat în întregime de tractoare puternice. Comform ştirilor de ultima oră întreprinderea de silvicultură „Srbija Şume”, aici urmează să fie plantaţi sute şi sute de stejari. Ori care ar fi menirea acestora, se poate constata a priori că din punct ecologic a fost făcut un pas imens pentru hotarul Toracului, mai ales dacă se ştie că din duzii amintiţi nu au rămas doar rădăcinile, la fel în ultimele decenii fiind defrişate mai multe zone verzi care erau cunoscute mai ales prin ulmii sădiţi aici cu mult timp înainte şi care în prezent au rămas doar păşuni pentru vite. Odată cu începerea plantării stejarilor, vom face odare de seamă pentru cititori, care desigur va cuprinde mai multe detali pe care la ora acuală nu am reuşit să le obţinem.

I Miat

FacebookTwitter